istoria Frantei- e timpul sa terminam

ne aflam in secolul 20. Franta e din nou pe val: arta, stiinta, totul infloreste in Franta anilor 1900 (de asemeni, US Marines devenisera o forta respectabila + sa nu uitam mentalitatea: "Retreat? Hell, we just got here!" asa ca spatele era asigurat); englezii sunt prietenii lor, rusii la fel. Nimic nu pare a merge prost. Si atunci, BANG: blegienii ii ataca din nou!!!! Dupa doua trei zile de deruta, toata lumea isi da seama ca de fapt este vorba despre nemti (luminile Parisului aflat la cativa km distanta le-au permis francezilor sa vada despre cine e vorba de fapt). Gata sa se predea, francezii sunt ajutati de englezi care ii tin putin pe nemti de vorba. Urmeaza 4 ani de macel, in care francezii pur-si-simplu nu sunt lasati sa renunte (englezii erau alaturi de ei). Si pe urma, in stilul care se va consacra pentru vreo 80 de ani, vin americanii si totul se termina rapid. Franta castiga un razboi!!!!!
Acum, cu banii de la nemti (despagubiri de razboi) francezii construiesc cele mai formidabile fotificatii vazute pana atunci, la granita comuna dintre ei si nemti. Si totul e din nou, linistit.
Vine 1940, e vara. De aproape un an in razboi cu nemtii (timp in care nu se trasese mai nici un foc de arma) francezii stau oarecum linistiti in spatele linei Maginot. Englezii sunt iar cu ei, totul e bine. Si deodata: BAAAANG: belgienii ii ataca din nou!!!!! cum, nu sunt belgienii? Desigur, nemtii. Adica, pentru a doua oara, prin acelasi loc, si astia nu s-au prins? Se pare ca nu. De data asta, treburile merg rapid: 40 de ani de prietenie cu francezii, si englezii s-au prostit: gata-gata sa se predea si ei. Ii salveaza marea manecii, flota si RAF. Pe francezi nu ii salveaza decat batistutzele albe. Capitulare, colaborationism. Urmeaza 5 ani de macel, si apoi americanii termina razboiul din nou. Franta apare ca tara victorioasa (wtf???), nu pierde teritoriu, ci doar putin(mult) prestigiu. Doar ca, lumea stie care e treaba (surrendering bastards), iar ei vor sa dovedeasca ca nu e asa. Asa ca, in timp ce Anglia lasa coloniile sa devina independente cu mare gratie, Franta se "tine tare" si se face de ras in Algeria (unde Legiunea Straina - alcatuita numai din ne-francezi nu poate face singura tot) si in Vietnam - unde sta carne de tun pentru antrenamentul soldatilor vietnamezi, lucru pentru care aceiasi US Marines le vor fi "recunoscatori" putin mai tarziu.
Toata aceasta istorie glorioasa duce in final la presiuni subtile bazate pe psihologie inversa, prin care francezii sunt ajutati sa iasa din NATO ("trebuie neaparat sa ramaneti" ; "mais non plus") - pentru ca NATO chiar nu isi permitea o veriga subtire ca sa aiba rusii ce pili.
Asa se termina istoria glorioasa a francezilor, reveniti intre timp in NATO ca sa rontzaie seminte de pe margine in timp ce altii lupta in irak si afghanistan.