marți, 28 iunie 2011

scule si meseriasi

acum vreo cateva luni m-am decis sa imi fac singur (e un fel de a zice) pergola,balustradele si ornamentele de lemn exterioare de la casa. Primisem in vizita tot felul de meseriasi, care dadusera grav din cap, imi spusesera cam cat de complicat si mult de munca e, si se carasera fara sa lase vreun pret concret (o parte din ei). Cei care imi lasasera un pret uitasera sa imi lase si un scaun ca sa pot sta jos, ca asa mi se muiasera picioarele la auzul sumei.
Asa ca, m-am hotarat: imi fac toate chestiile astea in regie proprie. Asa ca am cumparat niste lemn si niste vopsea, am pus niste constructori sa imi faca niste lucrari de infrastructura dificile si m-am apucat (cu prietenul Marinaru') de treaba. Cu alte cuvinte, aveam cu cine, dar na-veam cu ce. Adica, aveam lemnele vopsite, niste suruburi si o surubelnita electrica. in prima zi am avut nevoie de un fierastrau pendular. L-am luat de la Vecinu'. Si de o surublenita electrica mai jmechera (a adus Marinaru'). Si de o schela. Am luat-o de la Vecinu'. Si de o bormasina (adusese Marinaru'). Intre noi fie vorba, are omu' asta niste scule - toate sunt Hilti (e bine ma? am zis bine?). Si de un echer pentru unghiuri drepte (varu')
Am terminat cu ornamentele cu chiu cu vai (da' au iesit belea) si ne-am apucat de pergola. Am avut nevoie de o bormasina cu percutie jmechera rau (marinaru' -Hilti). Si de un fierastrau de lemn. Pana la urma am folosit drujba. Si de un raspel (vecinu'). Si de niste chei fixe sau nu (marinaru') Si de o scara (marinaru') Si de un polizor unghiular (vecinu'). Am pus niste stalpi si a trecut un w/e.
Next.
Am primit un smirghel de pus pe polizor pentru slefuit lemnul. Am cumparat fierastrau si boloboc. Ne-a trebuit o masina de gaurit fixa (varu'). Un burghiu de lemn de 10 (Alin care era in vizita la varu'). A mers treaba ca pe roate. Am pus "doua scanduri pe perete intr-un weekend". Asa a zis Andra.
Next.
w/e ce a trecut am avut toate aceste scule + o alta bormasina cu percutie pentru burghie mzi mici mici (varu') pentru nu am fost in stare sa scot burghiul de 11 din bormasina mare (Hilti, frate). Cu toate aceste scule (+ alte maruntisuri gen ciocan, pensule,) intr-o singura zi si fara Marinar am progresat incredibil.
D-aici se desprind doua concluzii posibile:
1. Marinaru' asta ma cam incurca
sau
2. dandu-se o cantitate si o diversitate suficenta de scule, orice papagal (adica eu) poate executa lucrari rezonabil de complicate cu rezultate excelente.

Raspunsul corect o sa il aflam dupa w/e cand, sper, o sa am si Marinar, si scule, si vreme buna, si materiale, si chef de munca.

Hilti rulz!

doua fete ale afacerii

in facultate, printre profesorii care nu erau amorfi aveam doua categorii de oameni: aia care ziceau: "sunteti ca si copii mei, imi doresc sa treaca toata lumea", etc. si care BANG! picau trei sferturi de grupa
si aia care ne cam faceau albie de porci: "ca iar n-am invatat, ca s-a copiat" si care treceau pe toata lumea.
Cam astea erau serviciile de care beneficiam cand eram student din partea profesorilor. Fie produse proaste cu customer support extraordinar, fie produse bunicele dar cu customer support de doi bani
Ei bine, acum vreo o saptamana, intr-o seara, am vrut sa citesc ceva pe Kindle. Aveam o carte super pasionanta, de care cam uitasem. Cand pun mana pe Kindle, SHOCK! ecranul era plin de dungi albe si negre din care nu se intelegea nimic. Am incercat toate metodele pe care le-am gasit pe internet, fara nici un rezultat. Asa ca, aproape invins (device-ul era luat direct din USA de niste prieteni, n-aveam nici acte, nimc) m-am hotarat sa contactez suporrtul. Am incercat pe email, dar mi s-a spus ca simptomele "mele" necesita contact telefonic. Asa ca am sunat in State, joi cam pe la 7. Spre surprinderea mea n-am dat de un indian din Bombay ci de o Deborah care foarte zambitoare m-a trecut prin aceleasi teste de pe internet si mi-a comunicat ca obiectul e mort. Si ca trebuie sa imi trimita altul. Si ca sa ii dau datele mele. Si ca inlocuirea nu costa nimic. Si ca vechiul Kindle pot sa mi-l bag in...oriunde vreau eu dar sa nu il arunc la gunoi ca nu e eco, ca lor nu le trebuie. Si cam atat.
A doua zi pana pe la 10 eram inca in stare de soc. Ma si gandeam cum ar fi decurs lucruile daca il cumparam de la emag, sau de la altex, sau de oriunde din Ro. Cand colo, ce sa vezi: primesc un sms de la UPS Romania care imi zice ca am primit un colet in vama si ca au nevoie de copia dupa buletin. Adica, joi seara am facut reclamatia, iar vineri la 10 AM aveam obiectul in vama in Ro. Am fost convins ca a venit de pe dupa coltz din Germania, dar urmarind comanda parea ca avenit chiar din state. Povestea frumoasa se cam incheie aici, pentru ca UPS Romania a reusit sa livreze miercuri.
Asa ca, vin sa va intreb: preferam produse proaste (gen Kindle) dar cu un serviciu de suport clienti fabulos, sau produse bune (gen Apple) dar cu servicii atasate cam de doi bani?
Imi aduc aminte ca totusi, plecam mult mai fericit boscorodit si cu nota de trecere in buzunar...

joi, 9 iunie 2011

thunderbirds au glasuit (sau mai bine zis au tunat)

baaaaai, am fost la show-ul aerian de la Kogalniceanu!
am atat de multe chestii in cap pe care as putea sa vi le povestesc, dar nu vreau!
Vreau sa le pastrez numai pentru mine, sa-mi ramana cat mai mult in cap. E ca visele alea pe care dupa ce le povestesti, le uiti. Eu nu vreau sa uit, asa ca nu va povestesc nimic, inca.
peste vreo cateva zile, poate, o sa pun niste poze luate de pe net (ca doar nu eram fraier sa vad show-ul prin obiectiv, nu?).
Dar, intr-un fel, am fost putin mandru ca sunt roman. Baiatul ala care era liderul formatiei de 4 a facut niste chestii super. Si cred ca, daca s-ar fura mai putin, ar ramane bani ca sa avem si noi o echipa de acrobatii. Chiar si cu MIG-uri (Care intorc putin mai greu :-) )

marți, 7 iunie 2011

mici vestigii istorice din Bucuresti sunt distruse... aduceti-mi o patura!

intotdeauna mi-a placut istoria (cred ca am mai zis). Dar cred ca am abordat-o gresit. Pentru ca imi aduc aminte foarte clar ca citeam din cartile de istorie dar numai la lectiile cu batalii, sau regi, sau intrigi. Si stiu sigur ca saream cu mare gratie peste partile care vorbeau despre "cultura in Tarile de Jos in timpul renasterii".
Asta inseamna ca, la varsta cand am uitat mai tot ce am invatat, mi-a ramas in cap ca istoria o face Henric al IV-lea si Carol Quintul, si nu Diaconul Coresi sau Martin Luther. Desi, la drept vorbind, e posibil sa fie chiar invers.
Si uite d-aia, cred ca m-as indigna la maxim daca ar veni Porumboiu sa demoleze Mausoleul de la Marasesti, dar ma lasa rece (dar rece rau) faptul ca se face parcare subterana pe locul unde acum cateva sute de ani era construita o manastire unde sa fie educati niste valahi. Si mie imi pasa de istorie... Da' uite ca sunt multi carora nu le pasa, si mi se pare normal. Asa cum avem piramida lui Maslow la nivel individual, cred ca ar trebui sa existe (o fi da' n-am studiat) o piramida a lui MAslow si la nivel de comunitati. Si atunci, pentru o comunitate care traieste la limita supravietuirii (asa cum e Bucurestiul as a whole) conteaza foarte mult un pasaj peste juma de Bucuresti, o parcare subterana, un bulevard nord-sud. O sa se distruga niste ruine vechi care nu sunt in clasa "A" (adica mausoleul, cetatea Neamtului, etc) - hei, nu ne pasa! Noi vrem sa ajungem repede de-acasa la munca si inapoi. Porma, cand asta o sa fie in urma noastra, vedem noi cum reconstruim Hala Matache (daca o sa ne mai pese de asta, sunt poze).
Asta e viata, suntem inca pe ultimul nivel al piramidei... pentru mult timp

miercuri, 1 iunie 2011

bicicleta

Credeam ca n-o sa mi se intample niciodata. Credeam ca n-o sa mi se intample mie. Credeam ca... dar ce nu credeam! Si cu toate astea, azi n-am mai gasit-o. Furata de un ghertzoi, de la etajul 6 dintr-un bloc cu interfon, in conditiile in care era legata cu o inchietoare decenta. Sa imi banuiesc vizitatorii vecinilor, sau pe comisionarii care vin si pun flyere in usi? Cred ca mai degraba pe ultimii...
Oricum, intodeauna mi-am dorit sa cumpar o bicicleta furata :-) ma gadeam ca ies mai ieftin. Ei bine, acum am ocazia sa o cumpar fix pe-a mea.

Pasarile Tunetului vor concerta in Romania

acum fix 17 ani cand Iliescu parea etern am auzit la radio sau la TV (Ca internet nu prea era) ca Blue Angels vin in Romania pentru o demonstratie. Cum pe vremea aia mi se parea o chestie atat de naturala ca o trupa celebra sa vina la noi incat nu m-am daus. Am zis ca ma duc la anu'. Si n-au mai venit. Si uite ca acum (pe 8 iunie mai precis) vin verii lor, nu la Bucuresti ci la Constanta. Nu stiu daca chiar o sa reusesc sa ma organizez sa ma duc, dar chiar as vrea.