Trebuie sa recunosc ca eu, ca cititor asiduu de SF sunt profund fascinat de explorarea spatiului. D'aia ma irita ca, in ciuda faptului ca mental suntem stapanii universului (vezi Asimov) sau ne luptam cu altii pentru asta (vezi Star Wars Universe), "la concret" d-abia am ajuns pe amarata asta de Luna. Si asta s-a intamplat acum 40 de ani... de fapt, s-a intamplat EXACT acum 41 de ani, exact azi.
As putea sa scriu pagini multe despre asta, sau o carte, da' s-a mai scris. n-as inventa nimic nou.
Numai ca acum, la zi aniversara, ma cuprinde un regret ca asa cum merg lucrurile o sa mor inainte sa vad (fie si la TV) omul pasind pe alt corp ceresc. Stiu ca e criza si ca s-au marit taxele si ca "tara arde", da' asta e regretul meu metafizic: as fi vrut sa fi cucerit deja spatiul in timpul vietii mele, si sa fie exact ca in carti.
Si acum, ora de stiinta, pentru cititorii mei care nu au terminat liceul la zi (sau au dat spaga ca sa treaca la anumite materii):
da, am fost pe luna (noi, gainile).
Cum am reusit asta cand ni se pare imposibil pana si ca avionul sa zboare? Multumita unor oameni inteligenti, in prima faza nemti, si apoi americani si rusi, care au visat, gandit si construit acesti mici monstri capabili sa ne arunce in spatiu. Pe urma au venit alti visatori, care au avut curajul sa se urce in draciile respective. Nu in ultimul rand, multumita lui Lenin care a adus comunismul in Rusia, cu una din consecinte Razboiul Rece, care a stimulat Cursa Spatiala. Fara aceasta Cursa acum am fi de-abia la patratelul unu: cine este spatiul si ce vrea el?
Asadar am avut un meci:
in minutul 5 (oarecum contrar cursului jocului) rusii au deschis scorul: Sputnik
in minutul 10 (profitand de buimaceala adversarului) l-au majorat 3-0 gagarin (se pune 2 ca a fost printre picioarele adversarului).
Pentru o perioada dupa aia, partida a trenat, fara realizari epocale - mai un sud de la distanta (prima femeie in spatiu), mai o bara, mai o eliminare (3 cosmonauti americani morti intr-un incendiu, 3 rusi intr-o decolare nereusita, Gagarin insusi intr-un accident)
Prin minutul 70 insa, SUA inscrie un gol de 5 puncte ("The Eagle has landed") si practic meciul se incheie: Omul a ajuns pe luna!
O data, de doua ori, de trei ori (ooops, fail - "Houston we've had a problem") de trei ori, de patru, cinci, sase STOP. DE CE STOP???
si de-atunci, in lipsa unui meci, suntem tot la stadiul de stop. Avem telescoape cu care putem vedea roverele ramase pe luna, avem statia spatiala, navete spatiale, dar, la urma urmelor, suntem tot niste amarati legati de glie.
Asta e... poate astia mici...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca fanteziile lui Verne din sec 19 s-au materializat in vremea noastra, atunci ce-a scris Asimov se vor adeveri dupa secolul nostru, probabil urmatorul. Trist, nu? Si pana la urma, cine vrea sa ajunga la stelele care nu exista, dupa spusele lui Eminescu.
RăspundețiȘtergere